Despre carte: 2013 / Mă echilibrez pe o lamă subțire - de fiecare dată, în fiecare secundă. Îmi păstrez echilibrul bine - am studiat acest lucru de mulți ani, corpul meu este atât de antrenat încât trăiește de mult conform propriilor legi, fără a se supune impulsurilor creierului. Mă simt ca un funambulist medieval care încearcă să traverseze distanța deasupra pieței orașului pe o funiță. Iar vântul balansează fără milă această frânghie, încercând să împingă și să doboare silueta fragilă care se mișcă înainte cu pași lenți. Știu numele vântului meu. Numele lui este Alex. Nu sunt pe deplin sigur că aceasta este o persoană - dar sunt destul de sigur că, dacă am nevoie brusc de ajutor, el va apărea imediat, se va materializa și mă va ridica în brațe, împiedicându-mă să cad. De parcă nu el a fost cel care mi-a legănat frânghia la limită acum o secundă…